Lucrate cu unelte simple, cu dalta şi cu tesla – ce au dat forme ornamentale de o rară frumuseţe, inspirate din motivele vegetale şi animale ale mediului, lingurile poartă şi denumiri speciale: împletita câmpulungeană, lingura logodiţilor, lingura căsătoriţilor, etc. 
Colecţia reprezintă o adevărată comoară de artă populară, de crestături măiestre, de o rară inventivitate a formelor: linguri obişnuite, însă frumos ornamentate, cu coada în crestături scrijelite artistic şi cu găvanuri în diferite forme. Colecţia mai cuprinde: linguroaie, verzoburi, jintuitoare, căuşe, căupuri, etc. Unele au coada împletită în opt, altele în şase ori în patru, iar altele au ornamentaţii reprezentând: cerbi, coarne de cerbi, cocoşi, peşti, cozi de peşte, şerpi, etc.
Muzeul cuprinde şi o colecţie de ştergare (peste 500 exemplare), cusături, ceramică şi numismatică.
În colecţia de linguri „sunt ascunse în detalii sute de generaţii anonime de Brâncuşi.”
Există, deseori, întâmplări care pot influenţa sau chiar schimba viaţa. Momente care te fac să descoperi cărări neştiute ale sufletului sau minţii, care dau viaţă unor pasiuni nesăbuite. 
Aşa s-a întâmplat şi cu profesorul Ioan Ţugui ,profesor de istorie , din Câmpulung Moldovenesc, care în 1945 a început să transforme lingura în obiect de artă. În prezent, colecţia include circa 5300 de linguri,cele mai multe fiind adunate de profesorul Ioan Ţugui de la diverşi meşteri populari. O parte dintre obiectele colecţiei provin din schimbări realizate cu colecţionari din străinătate sau din donaţii primite de la diverşi vizitatori. Ioan Ţugui a realizat chiar şi o monografie cu subiectele colecţiei sale dar se pare că acesta a fost dat unui cunoscut şi s-a pierdut. Deocamdată, în lipsa unui catalog, despre colecţia profesorului se pot afla informaţii numai de la soţii Mateescu care, dealtfel cunosc cel mai bine colecţia. 
Cea mai veche colecţie este din 1825
Peste 5000 de linguri de pe toate continentele
În municipiul Câmpulung, nu departe de Muzeul Lemnului ,se află o casă cu două nivele ce atrage privirile trecătorilor. Chiar din stradă pot fi văzute ,prin geamurile balconului, sute de linguri aranjate cu grijă. O plachetă comemorativă ,fixată pe peretele dinspre stradă,explică trecătorului că imobilul găzduieşte colecţia de linguri de lemn a profesorului Ioan Ţugui şi a soţiei sale,Elisabeta. În urmă cu aproape 30 de ani,casa şi întreaga colecţie au fost luate spre îngrijire de soţii Ioan şi Elena Mateescu, nepoţii profesorului Ioan Ţugui. Depăşindu-şi condiţia de îngrijitor al colecţiei, Ioan Mateescu a început să studieze această latură a artei şi să contribuie la îmbogăţirea colecţiei. < Această colecţie este unică în România şi cred că unică în lume, în ceea ce priveşte lingurele din lemn. Mai există colecţii de linguri şi în alte ţări europene, dar acestea includ linguri metalice. Colecţia este şi un motiv de inspiraţie pentru diverşi artişti populari,în special pentru cei care lucrează în lemn>, susţine moştenitorul colecţiei, Ioan Mateescu.
Incursiune în istorie prin intermediul lingurilor
Aranjarea lingurilor în colecţie nu este deloc întâmplătoare. Banalele obiecte utilitare, realizează prin modul de aranjare, o incursiune în timp, prin istorie, punând în valoare tradiţiile şi arta românească .Linguri utilitare şi artizanale sunt aranjate cu gust şi inspiraţie, surprinzător momente ale istoriei începând de la Decebal şi Traian . Chipurile acestora îşi regăsesc nemurirea şi în acuarelă sau culorile obţinute pe cale naturală, cu care sunt pictate ,cu măiestrie ,lingurile din lemn. Alături de ei, mari domnitori ai neamului sau chiar personalităţi ale istoriei postbelice, cum ar fi Gheorghe Ghiorghiu-Dej. Incursiunea prin istorie este completată de linguri pe care sunt pictate celebrele mănăstiri din Moldova, costume naţionale din diverse zone, steme, embleme, arhiectură rurală sau motive decorative ce fac trimitere la obiceiurile şi tradiţiile româneşti.
Un loc aparte în cadrul colecţiei ocupă lingurile de la stâni, care au dimensiuni de la cele mai obişnuite până la <gigantice>. Se regăsesc linguri folosite în toate activităţile de la stână, precum linguri de dimensiuni impresionabile , utilizate în prepararea mustului din fructe de pădure.
Natura este întâlnită în imaginile cu peisaje, animale, păsări sau motive florale pictate sau sculptate.
Lingurile pirogravate după fantezia artistului,linguri cu mărgele sau cu ţinte metalice din alamă sau argint şi lingurile sculptate,întregesc simbolistica întregii colecţii.
Din toată această colecţie nu puteau să lipsească două linguri pe care sunt reproduse , cu fidelitate chipurile lui Ioan Ţugui şi a soţiei sale.
Linguri pentru bărbaţi cu femei cicălitoare
Privite dintr-un alt punct de vedere, lingurile caracterizează diverse trăsături umane sau momente din viaţa omului. La nivelul superior al casei se află lingurile pentru bărbaţi cu femei cicălitoare, în fapt, nişte linguri ce au ataşate mai multe inele din lemn. În concepţia artistului care le-a realizat, bărbatul sună din lingură agitând-o pe nevasta cicălitoare să-l lase să mănânce liniştit. În apropierea acestora, pe acelaşi perete, se află lingurile calicilor şi ale avarilor, linguri mai plate cu care se poate lua foarte puţină mâncare.
Lingura cu două capete caracterizează ,într-un fel, credinţa românilor în sărbători şi în post. Un capăt al lingurii este folosit pentru mâncarea de post,iar celălalt pentru mâncarea de frupt.Lingura căsătoriţilor simbolizează uniunea familiei, prin inelul ce leagă cele două linguri,a bărbatului şi a femeii.
Ca respect pentru familie, artistul a realizat aceste linguri cu fineţe ,dintr-un lemn de esenţă nobilă, spre deosebire de lingura troglodiţilor,cioplită într-un mod oarecum grosolan.În colecţie se află linguri realizate din 130 de specii de lemn. Ele sunt grupate câte zece, în funcţie de teme, după esenţa de lemn, după zone. Nu lipsesc linguri realizate din lemn de Tisa, extrem de rar şi scump.Colecţia este extrem de valoroasă atât prin încărcătura de simboluri a obiectelor cât şi prin valoare intrinsecă a acestora. Cea mai veche lingură a colecţiei aşa numita <lingură geamănă> , este din anul 1825,fiind printre puţinele de acest gen existente în ţară. Peste 100 de ani are şi lingura cu emblema Imperiului Austro-Ungar şi,de asemenea, foarte valoroasă este o lingură veche cu stema Moldovei-capul de bour.
