Aproape că îți vine să lăcrimezi când în față îți apar domnitorul Ștefan cel Mare și oștenii săi. Și unde altfel decât în locurile pline de istorie unde se retăgea cu oastea sau acolo unde cerea un sfat. 
Polițistul de frontieră, Petru Bodârlău interpretează de mai bine de 20 de ani rolul lui Ştefan cel Mare în teatrul popular din Vicov de Sus. Statura şi mai ales înfăţişarea care aduce cu cea a domnitorului au fost doar câteva din aspectele care l-au recomandat a avea rolul principal în această piesă de teatru. Pe lângă acestea se numără şi atitudinea sa de profund respect faţă de Ştefan cel Mare şi credinţa pe care o are cum că jucând acest rol poate să insufle, într-o anumită măsură, măcar un dram în plus de patriotism, sentiment pe care îl consideră necesar în orice perioadă pentru un popor. A interpreta pe Ştefan cel Mare în această piesă populară este considerat, de către Petru Bodârlău, nu doar o simplă manifestare, ci un act de curaj pentru că un rol ca acesta este unul de o mare responsabilitate. „De mai bine de 20 de ani am îndrăznit să joc rolul Bine Credinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, într-o piesă populară, jucată de tinerii din Vicovu de Sus cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Acest teatru popular, din câte ştiu eu, se joacă numai în Vicovu de Sus, are o vechime de aproape 50 de ani”, spune Petru Bodîrlău. El a precizat că nu prea agrează denumirea de „malancă” pentru această piesă, aşa cum s-a vehiculat cu alte ocazii, şi că, de fapt, piesa de teatru la care el joacă de două decenii a apărut, iniţial, într-o formă mai simplă iar odată cu trecerea timpului a suferit modificări de text şi interpretare până la forma actuală.
Despre această piesă de teatru, Petru Bodârlău spune că nu reprezintă decât un fel de imagine sau de reprezentare a ceea ce ar însemna teatrul popular, ţărănesc şi adaugă, nu fără o oarecare supărare în glas, că sunt unii care pentru că nu înţeleg acest gen, se grăbesc să îl catalogheze ca fiind „kitch”. Totuşi, nu insistă pe o astfel de polemică şi explică faptul că în această piesă de teatru sunt prezentate mai multe momente şi personaje care au marcat, într-un fel sau altul, istoria românilor, unele cu o statură arhetipală cum ar fi Ştefan cel Mare. „E vorba, în general, de evoluţia vieţii ţăranilor moldoveni şi români, o viaţă necăjită care îi face pe mulţi să treacă la haiducie”, explică vicoveanul.
De regulă, piesa se joacă călare, iar personajele sunt în jur de 20
Un aspect deosebit de frumos la această piesă de teatru popular ţărănesc este acela că se joacă în aer liber, cum de altfel este şi specificul majorităţii pieselor de acest gen. Un alt element de noutate este că multe dintre personaje, indiferent că vorbim de cele cu o conotaţie pozitivă sau negativă, joacă călare. Acest teatru popular „Ştefan cel Mare” începe cu trecerea de la un an la altul, cu personaje ca: Anul vechi, Anul nou, moşneagul şi baba, haiducii care ţin şi locul răzeşilor lui Ștefan, domniţa care nu este alta decât femeia sau „veşnica tovarăşă de viaţă” a bărbatului, după cum s-a mai exprimat Petru Bodîrlău. Bineînţeles, nu poate lipsi personajul principal – Ştefan cel Mare – şi, nu în ultimul rând, Sultanul cu suita lui otomană. Despre aceasta din urmă, agentul şef de poliţie Petru Bodîrlău spune că „simbolizează potera şi reprezintă etape de viaţă şi din mai multe epoci istorice, în special viaţa săracă dusă de ţăranul român sau moldovean şi trecerea la o viaţă riscantă, cea de haiduc, o viaţă primejdioasă şi prigonită de poterele şi armatele vajnicilor boieri şi bogătani”.
Această piesă de teatru este interpretată în zona Vicovului, însă dacă există din partea vreunei instituţii o cerere în acest sens, se poate organiza o deplasare pentru a fi jucată şi în alte părţi. Cu ani în urmă, acest frumos obicei de iarnă a fost interpretat chiar în centrul Sucevei, în preajma Crăciunului când se organiza o paradă a obiceiurilor populare. Atunci, gerul le-a dat de furcă organizatorilor ce trebuiau să aducă tocmai de la Vicov nu doar actorii, ci şi caii cu care aceştia trebuiau să apară în această piesă de teatru popular.
N Descriindu-se ca „plăieş la fruntariile de nord ale României”, poliţistul de frontieră ce îl interpretează pe {tefan cel Mare spune că ultimii şase din cei 20 de ani de muncă au reprezentat punctul culminant al carierei sale profesionale
Despre Petru Bodîrlău putem spune că este angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor din ianuarie 1991, denumirea actuală a poliţiştilor de frontieră fiind, la aceea dată, cea de grăniceri. De la acea dată şi până în prezent a activat la mai multe subunităţi de frontieră, actualmente lucrează în cadrul Sectorului Politiei de Frontieră Vicov – Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava, având gradul profesional de Agent şef de poliţie. Se consideră un patriot, iar unul dintre reperele pe care le are din istoria românilor este chiar domnitorul a cărui rol îl interpretează de două decenii. „Ca urmaş al Marelui Ștefan, sunt mândru că am îmbraţişat această meserie de « plăieş » la fruntariile de nord a României, aducându-mi o contribuţie importantă în slujba cetăţeanului şi a ţării”, spune Petru Bodîrlău, cu un ton un pic mai milităros, fără să ezite. Din punct de vedere profesional, cea mai mare realizare a sa o constituie, după cum chiar el o mărtriseşte, munca pe care a desfăşurat-o în ultimii şase ani la dispeceratul Sectorului Poliţiei de Frontieră (SPF) Vicov. Nu doreşte să dea multe detalii dintr-o minimă prudenţă ce ţine de secretul de serviciu, însă dă asigurări că este o muncă foarte complexă, pentru care se cere disciplină şi bună organizare pentru că „totul trebuie să treacă pe la dispecerat” iar din acest punct de vedere este o răspundere mare.
Pe de altă parte, nu se fereşte să recunoască faptul că este un individ credincios, dar cu multe păcate. „Sunt un creştin ortodox convins. Poate că pentru unii sună aberant, dar noi, aici, în Bucovina, chiar avem multe biserici şi mănăstiri de unde şi credinţa mea. Avem mănăstiri, avem multe sfinte moaşte şi cred că, deşi suntem păcătoşi ca oameni, sfinţii chiar mijlocesc sau se roagă, fie şi indirect, la Bunul Dumnezeu pentru noi. Chiar cred în aşa ceva şi de aceea vă spun că, în plan personal, cea mai mare realizare a mea sunt copii. Atât pot să spun clar, cu siguranţă, că am făcut eu bun la viaţa mea, că în rest pot să spun că am păcate multe. Cea mai mare realizare a mea sunt copiii, care o să-mi ducă numele mai departe, cât va vrea Bunul Dumnezeu, aşa cum în fiecare român există o picătură din sângele Sfântului Ştefan cel Mare”, spune Petru Bodîrlău, adăugând că în preajma frumoaselor şi Sfintelor sărbători de Crăciun şi Anul Nou doreşte familiei, prietenilor, colegilor de breaslă şi tuturor să aibă parte de sănătate, putere de muncă şi să aibă parte de mulţi ani fericiţi. Petru Bodîrlău, în vârstă de 46 de ani, este căsătorit şi are şapte copii .
