Situaţie îngrijorătoare la Bârlad. Au fost depistate noi cazuri cu pacienţi bolnavi de sifilis. Aceştia au fost depistaţi cu boli venerice întâmplător, iar medicii cred că de fapt numărul îmbolnăvirilor este mult mai mare pentru că nu toţi vin la medic.
În ultimul an, un număr de 32 de persoane au trecut pe tratament după ce au fost diagnosticaţi cu sifilis.
„Trebuie să fac menţiunea că acestea sunt cazurile prezentate şi tratate în unitatea noastră. Numărul real al bolnavilor nu-l cunoaştem pentru că nimeni nu-i poate obliga pe oameni să vină la medicul specialist. Tratamentul bolilor dermato-venerice nu mai este asigurat prin Programe Naţionale de sănătate de câţiva ani şi sunt persoane, în special neasiguraţi, care nu-şi permit să cumpere tratamentul” a declarat pentru „Adevărul” purtătorul de cuvânt al spitalului bârlădean, dr. Gabriela Daniş.
Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema pallidum subspecia pallidum. Calea principală de transmitere este contactul sexual, dar se poate transmite și de la mamă la făt în timpul sarcinii sau al nașterii, rezultând sifilisul congenital. Printre bolile umane cauzate de Treponema pallidum se numără și framboesia (provocată de subspecia pertenue), pinta(provocată de subspecia carateum) și bejel (provocată de subspecia endemicum).
Simptomele diferă în funcție de cele patru stadii ale sifilisului (primar, secundar, latent, și terțiar). În stadiul primar se prezintă, în general, o singură ulcerație (o zonă a pielii fermă, nedureroasă, fără mâncărimi), sifilisul secundar prezintă o erupție difuză ce implică frecvent palmele mâinilor și tălpile picioarelor, sifilisul latent prezintă foarte puține simptome sau nici unul, iar sifilisul terțiar cu gome, simptome neurologice sau cardiace. Sifilisul mai este numit și „marele imitator” din cauza prezenței simptomatice atipice. Depistarea bolii se face, de obicei, printr-un test serologic, dar bacteriile pot fi văzute și la microscop. Sifilisul poate fi tratat eficient cu antibiotice, metoda preferată fiind administrarea intramusculară de penicilină G (administrată intravenos în cazul neurosifilisului) sau ceftriaxonă, iar bolnavilor cu alergie acută la penicilină li se administrează doxiciclină sau azitromicină pe cale orală.
