Când spui că eşti marinar, lumea te priveşte cu un soi de admiraţie. Oamenii se gândesc la poveştile copilăriei, cu piraţi, tărâmuri necunoscute, aventuri, piraţi şi aventuri cu femei frumoase pe insule misterioase. Dar mai sunt şi marinarii de apă dulce!
Când era copil la Darabani, judeţul Botoşani – acolo unde se agaţă harta în cui – Cornel Harabagiu visa să devină un marinar măcar de talia lui Fernando Magellan. În parte a şi devenit. Atâta doar că, în loc de o flotă oceanică, are în subordine 19 vaporaşe şi cinci şalupe – toate înmatriculate la Giurgiu – cu tot atâţia mateloţi în subordine. Şi, în loc de croaziere circumterestre are parte, în fiecare weekend, de traversade de maxim jumătate de oră. Nea Cornel este, la 42 de ani, amiralul lacului Herăstrău şi comandantul vaporaşului Bucur. Dacă sponsorul lui Columb a fost regina Isabela a Spaniei, la el Administraţia Lacurilor şi Parcurilor îi este armator. Pe umeri poartă mândru tresele de „ofiţer de apă dulce”.
Joystick în loc de timonă
Anul ’91 a fost pentru Cornel Harabagiu, ce a fost pentru Cristofor Columb anul 1492. Numai că, în loc de America, nea Cornel, pe atunci absolvent de liceu de Marină la Giurgiu, cu armata făcută pe un dragor în portul militar Constanţa, a descoperit „bastimentele” de pe lacul Herăstrău. Ca mai toţi marinarii îmbarcaţi pe flotila din nordul Capitalei şi-a găsit nevasta printre pasagerele sale: „Din ‘96 încoace mi-a făcut doi copii. Dat fiind că nu-s marinar de ocean, sunt sigur că-s ai mei!„, se scarpină, hâtru, pe sub şapcă Cornel Harabagiu, poreclit în armată „Harababură”. Nava sa, Bucur, construită la Galaţi, în 2011, cu o viteză de croazieră de 15 hm/h, poate lua 80 de pasageri. Se şi închiriază, cu 500 de lei ora: „Am avut şi o cununie religioasă, onomastici, botezuri, conferinţe de presă şi petreceri de copii!”.
În rest, e cinci lei biletul pentru adulţi şi doi pentru copii şi pensionari. Picii sub zece ani se plimbă gratis. Distracţia e că, modern fiind, vasul cu formă de autobuz naval se conduce, în loc de timonă, cu un joystick mai mic chiar decât cel al consolelor de jocuri video! Doar navele mai vechi ca Băneasa, Dâmboviţa, Otopeni sau Aurora 2, din anii ’70, mai au clasicele timone cu cavile.
„Uraganele” de pe Herăstrău
Cum e furtuna pe un lac de 78 de hectare cu distanţa între maluri de maxim 400 de metri? „Ai să râzi, da’ am avut parte şi de valuri de 60 de centimetri. Şi adâncimea medie e de circa doi metri. Cel mai adânc e la ecluza dintre Herăstrău şi Tei, cam opt metri! Lacul se montează repede, că e apă moartă!„, vorbeşte ca un autentic lup de baltă Cornel Harabagiu. De naufragii n-a avut parte. A auzit, însă, de tragedia bacului-catamaran Haiducul, din ’70, de pe lacul Tei, când după o ploaie zdravănă ambarcaţiunea s-a rupt în două şi au murit vreo 30 de inşi. Comandantul de pe atunci a făcut 20 de ani de puşcărie şi a murit la doi ani după ce s-a liberat. „Mulţumesc lu’ Dumnezeu, în 22 de ani n-am avut un deget scrântit la bord!”, îşi face cruce marinarul care a navigat pe bune, la Dunăre, doar vreo cinci luni, până să plece militar.
A avut, însă, parte de o groază de morţi, că a făcut parte dintr-o echipă care căuta înecaţi pe apele din Capitală sau din jur. „În două decenii am avut peste 40 de înecaţi. Majoritatea copii. M-am lăsat când a trebuit să scot dintr-o balastieră de pe Argeş un tată cu doi copii. Al treilea era pe mal. Mama lor a albit în drum spre noi. N-am mai suportat durerea…„, oftează marinarul.
Poveşti marinăreşti de apă dulce
În rest, marinarii de pe Herăstrău au viaţă bună. Navighează mai mult în weekend: „Vine lumea şi azi, dar pe timpu’ lu’ nea Nicu făceau vaporaşele coadă să ia pasageri. Acum se mai întâmplă doar când e gratis şi se calcă în picioare…”. Zice că de când le-a făcut conducerea uniforme se simt şi ei mai respectaţi: „Te ascultă pasagerii şi nu se mai bulucesc pe câte un bord când venim la acostare”. Are balta peşte, sună întrebarea.
„E crap românesc şi fitofag. Mai rar şalău şi babuşcă… Şi a apărut carasul şi obletele. Au dispărut racii, în schimb… Acum vreo zece ani scoteam cu sacii! Am văzut şi somn de 50 de kile, acum doi ani, când au golit lacul toamna. L-au cântărit, pozat şi i-au dat drumu’! Şi crapi de douăj’ de kile„, o dă dom’ comandant pe poveşti pescăreşti.
Sursa: Evz.ro
