Fragmente osoase fosilizate care ar aparţine strămoşului elefantului au fost descoperite în apropiere de localitatea vasluiană Ghergheşti. Singurul exemplar complet descoperit până acum pe teritoriul României este expus în holul central al Muzeului Antipa Bucureşti şi a fost găsit tot pe raza judeţului Vaslui, în urmă cu 120 de ani
Descoperirea a fost făcută zilele trecute de o echipă mixtă de cercetători din Bârlad şi Iaşi.
Aceştia se aflau într-o expediţie de cercetare în apropierea localităţii Ghergheşti şi au descoperit întâmplător fosilele elefantului peristoric. Din primele evaluări ale cercetătorilor se pare că este vorba despre un exemplar de Deinotherium, specia Deinotherium giganteum.
Traducerea denumirii spune tot despre ce a fost acest mamut: deinos – îngrozitor şi terion – animalul. A fost unul din cele mai mare mamifere care au existat pe pământ, fiind înrudit cu elefantul de astăzi, chiar dacă nu aparţin aceleiaşi linii de evoluţie. Specific pentru elefantul preistoric sunt fildeşii prinşi de maxilarul inferior orientaţi în jos. Înălţimea acestuia varia între 3,5-5 metri. Cercetătorii care au făcut descoperirea sunt de părere că fosila exemplarului identificat recent în judeţul Vaslui ar fi murit efectiv la marginea unei ape curgătoare mari şi o viitură i-ar fi adunat cadavrul într-un mal.
Cel mai probabil, fragmente osoase ale acestui exemplar au fost distruse de utilaje la mijlocul sec XX când în zonă a fost construit un drum. Echipa de cercetare este coordonată de drd. Muzeograf Laurenţiu Ursachi de la Muzeul “Vasile Pârvan” Bârlad şi de asist.univ. dr. Ing. Bogdan Răţoi, de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de geologie. În echipă sunt alături mai mulţi specialişti de la Facultatea de geologie Iaşi: dr. Ing. Daniel Bejan, Mihai Cochior, Laura Lefticariu şi Mădălina Acsinte, studenţi în anul III al facultăţii amintite.
“Vârsta depozitelor este de 7 milioane de ani şi este atestată de prezenţa materialului vulcanic piroclasic, reprezentat de cineritele de Nuţasca-Ruseni. Un aspect interesant al procesului de fosilizare îl reprezintă o crustă cineritică depusă pe suprafaţa oaselor. Din punct de vedere sedimentologic, fragmentele scheletice au fost acumulate într-un sistem fluvial, fapt confirmat de aşezarea oaselor într-o poziţie adunată, repstectiv, suprapuse. S-au identificat până acum fragmente de femur, tibie, ulnă şi membru anterior. Foarte importante sunt fragmentele din defensa (n.r. fildeş) exemplarului şi sperăm să identificăm şi alte elemente din craniu, întrucât continuăm cercetările”, a precizat Bogdan Răţoi, de la Facultatea de geologie Iaşi.
Elemente similare au mai fost descoperite în 1894 în localitatea vasluiană Mânzaţi de geologul Grigoriu Ştefănescu care a scos la lumină resturile fosile ale unui exemplar de Deinotherium Gigantissimum, mamut expus în prezent la Muzeul “Grigore Antipa” Bucureşti. Acesta are înălţimea de 4,5 metri. Specialiştii susţin că descoperirea făcută zilele trecute la Ghergheşti are anumite avantaje faţă de cea făcută în urmă cu 120 de ani, la Mânzaţi.
Sursa: Adevarul
