Un fost jandarm botoşănean a ajuns să lupte pentru cea mai modernă armată de mercenari. Pasionat de arme şi armată, tânărul a făcut stagiul militar la Fălticeni, iar în anul 2006 s-a angajat la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi.
A lucrat timp de şase ani, iar la începutul anului 2012, la sfatul unui prieten, s-a dus să se înroleze în Legiunea Străină din Franţa. Şi-a dat demisia din jandarmerie şi s-a prezentat la sediul regimentului, în Laudun L’Ardoise.
Legiunea Străină Franceză a adunat zeci de poveşti şi legende, de la foşti luptători sau tineri care au încercat să se înroleze. Majoritatea acestor poveşti rămân de obicei între prieteni, foarte puţini au curajul de a povesti ce se întâmplă cu adevărat în spatele numelui armatei de mercenari.
Sebastian Miron, de 28 de ani, este un tip calm, însă cu o voinţă de fier. Povesteşte cum a intrat pe poarta armatei franceze şi a rămas fără nimic. I-au luat actele şi telefonul.
A urmat două săptămâni de teste fizice şi psihice. Testările sunt dificile atât pentru corp cât şi pentru minte. Candidaţii sunt monitorizaţi şi orice detaliu contează, unii fiind eliminaţi chiar dacă au trecut baremele fixate, doar pentru simplu fapt că nu corespund tiparului legionarului.
” Testările sunt cu mult peste cele din România. M-am pregătit singur înainte pentru că nu vroaim să risc să plec din jandarmerie şi să pic aici. Mi-am făcut toate analizele pentru că să nu îmi descopere aici o boală sau ceva de care eu nu ştiam”, spune Sebastian.
După testare a semnat un contract de un an, cu posibilitatea renunţării, şi a urmat patru luni de instrucţie, de formare ca legionar. Marşuri de 100 de kilometri, înfometare şi maxim două ore de somn pe noapte.
VEZI AICI MAI MULTE FOTOGRAFII!
Mai bine de jumătate dintre cei admişi nu rezistă această perioada. Din seria botoşăneanului, 47 de candidaţi,doar 27 au ajuns la final.
“Aveam tot timpul în cap ideea pentru care eram acolo, ceea ce m-a făcut sa ajung acolo. Ideea de a deveni legionar şi a face ceva mai mult cu viaţa mea”,explică Sebastian cheia succesului său.
Cel mai dificil obstacol a fost mâncarea. Spre exemplu soldaţii aveau la dispoziţie un minut pentru masă la amiază, apoi reîncepeau exerciţiile aproape fără pauză între ele.
Asemenea perioade te face să îşi cunoşti corpul, iar acum legionarul susţine că organismul uman are reacţii mai bune când nivelul de mâncare ce i se acordă este la limita supraveţuirii.
În funcţie de rezultatele obţinute la instrucţie s-au ales specializările. Botoşăneanul s-a clasat pe poziţia 8 şi a optat pentru regimentul de genişti. Specializarea în cadrul regimentului a durat alte şase săptămâni.
După un an de Legiune a semnat un nou contract, de această dată cu o durată de patru ani şi fără posibilitatea renunţării. Dacă pleacă, este considerat dezertor.
Prima misiune a fost Guyana Franceză, o misiune în care militarii trebuiau să apere rezervele de aur şi să combată extracţia ilegală. Misiunile se întind pe o perioadă cuprinsă între patru şi şase luni. Cu două sptămâni înainte soldaţii au concediu şi aceeaşi perioadă după misiune.
Viaţa de legionar a devenit mult mai aproape de cea a unui militar normal, în ceea ce priveşte contactul cu persoanele apropiate. În afara misiunilor, soldaţii au liber în weekend, iar 30 de zile pe an au dreptul la concediu. Au dreptul la telefon şi pot ţine legătura cu familia.
Visul lui Sebastian este să finalizeze perioada actuală de contract şi să se şcolarizeze pentru a deveni subofiţer şi să îşi continue activitatea în cadrul Legiunii Străine.
