Un monument la care beţivanii se jură că se lasă de băut este amplasată în comuna suceveană Savoda. Este prima cruce a fost ridicată în 1894, iar ulterior la Vama şi Vatra Dornei. 
Încă de la 1894, îngrijorat de numărul din ce ce în ce mai mare de beţivi care bântuiau pe uliţele satului din Sadova , ţăranul Ştefan Sauciuc zis „Prorocul din Mahala” i-a îndemnat pe oameni să se lase de băut şi a reuşit să-i şi convingă. În amintirea memorabilului eveniment comunitatea a ridicat o cruce de piatră pentru a aminti cum sătenii „au juruit trezie, cu silinţa lor, părăsind şi sudălmile şi respectând cu mare sfinţenie duminica, cercetarea bisericii şi posturile”, după cum arată actualul primar de Sadova .
Crucea beţivului a rezistat tuturor vremurilor
Bucovinenii sînt cunoscuţi ca mari băutori de spirtoase. De aceea, mulţi au devenit alcoolici şi de aici au derivat o sumedenie de necazuri, unele soldate cu omoruri, divorţuri ori alte blestemăţii. Şi totuşi, de mai bine de un secol, în Bucovina s-a încetăţenit obiceiul ca, din dorinţa de a renunţa la băutură, bărbaţii să jure în faţa altarului că se leapădă de acest păcat, legămîntul fiind întărit de prezenţa unui preot, care citeşte Moliftele Sfîntului Vasile cel Mare. În acest timp trebuie să bată clopotele bisericii, anunţînd comunitatea că un om a renunţat la acest viciu pe o perioada de un an, doi sau chiar pe viaţă. Cunoscut în sat drept „Crucea de jurământ a beţivilor”, monumentul poartă două jurăminte. Primul este datat august 1894 şi are înscrise următoarele: „Aceasta cruce s-a ridicat pe cheltuiala poporenilor din Sadova întru preamărirea lui Dumnezeu, în amintirea zilei de 30 august 1894, când s-au lepădat de beţie şi au juruit trezire cu silinţa lor”. Cel de-al doilea, datat 29 august 1934, este mai scurt, fiind de fapt o repetare a primului, pe motiv de creştere a ratei alcoolismului: „Adusu-ne-am aminte de jurământul strămoşilor noştri de acum 40 ani şi, întărindu-l, îl preaslăvim pe Dumnezeu”.
O cruce similară există şi în Vama, dar sătenii refuză să vorbească despre asta, socotind că a divulga un asemenea „secret” unui străin este o mare ruşine.
Terapie de grup antialcool a existat şi în Vatra Dornei, unde încă din 1894 preoţii şi enoriaşii au avut tot felul de tentative de a-i convinge pe beţivi să se lase de chefuit. Într-o duminică de septembrie a anului 1894, după slujba de la biserică, beţivanii urbei au fost puşi de preot să jure, în faţa unui butoi plin cu rachiu , că se lasă de băut. Apoi recipientul a fost blestemat şi îngropat la o răspântie, dar nu înainte ca alaiul de enoriaşi să facă turul localităţii, însoţit de sunetele buciumelor şi bubuitul pistoalelor, ca să afle toată lumea că a avut loc un eveniment extrem de important. După îngroparea butoiaşului cu trascău, pe acel loc s-a ridicat un monument care să le amintească mereu dornenilor că rachiul este o băutură blestemată.
Preotul sucevean Petrica Iacov a spus ca renunţarea la băutura prin jurămînt la biserica nu este o tradiţie: „Sînt însă anumite zone unde oamenii recurg la această modalitate, pentru că, neavînd puterea de a renunţa de bunăvoie la băutura, dar evlavioşi fiind, se tem că păcătuiesc prin încălcarea unui legămînt luat în faţa Domnului. Biserica nu recomandă juratul pe băutură, să fie invocat Dumnezeu pentru o patimă, dar unii preoţi acordă enoriaşilor acest „drept”, pentru că, dacă omul se căieşte pentru faptele sale şi se reîntoarce la Dumnezeu este bine. Iar ridicarea de asemenea monumente, în opinia mea, reprezintă un gest cu o semnificaţie aparte. Adică omul renunţă la un viciu, premarindu-L pe Dumnezeu, şi totodată lasă un semn pe pămînt, prin care atrage atenţia consătenilor săi că el s-a lepădat de băutură şi că ar fi bine să-i urmeze şi alţii exemplu
Dornenii au mai ridicat o cruce tare frumoasă de piatră care, după slujba cu sobor, a fost sfinţită cu mare pompă. Pe cruce a fost scris: spre memoria părăsirii băuturei rachiului”. Monumentul, la care se legau barbaţii că se leapădă de băutură, a avut o viaţă relativ scurtă. În anii ’60, un secretar de partid, Ioan Iacoban, deranjat că toate oficialităţile ce soseau în oraş dădeau cu ochii de „Crucea Beţivului”, a spart-o cu un ciocan. Gestul avea să-l coste, soţia şi cei trei fii ai săi au murit în condiţii misterioase. Deşi dispărut, monumentul a rămas viu în memoria dornenilor, care nu de multe ori sunt mustraţi şi astăzi de preoţii locului, pe motiv că s-au dedat băuturii, unii chiar socotind că n-ar strica repetarea ceremoniei de acum un veac. Trebuie precizat, însă, că renunţarea la băutură prin juramânt la biserică nu este o tradiţie în Bucovina, sunt însă anumite zone unde oamenii recurg la aceasta modalitate pentru că neavând puterea de a renunţa de bunăvoie la băutură, dar evlavioşi fiind, se tem că păcătuiesc prin încălcarea unui legământ luat în faţa Domnului. Biserica nu recomandă juratul pentru că nu este firesc să fie invocat Dumnezeu pentru o patimă, dar unii preoţi acordă enoriaşilor acest „drept” pentru că dacă omul se căieşte pentru faptele sale şi se reîntoarce la Dumnezeu este bine
