Ce nu au reuşit agresorii, aproape au izbutit „specialiştii” de la secţia de Chirurgie din cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” din Bârlad.
Este cazul incredibil al unui bărbat, în vârstă de 53 de ani, din satul Docani, comuna Vinderei, care, printr-o minune, se mai află încă în viaţă. Pe data de 9 septembrie a.c. a fost bătut cu bestialitate de trei indivizi pe un drum comunal şi a zăcut inconştient mai bine de o jumătate de zi până a fost găsit mai mult mort decât viu de un nepot. La spitalul din Bârlad bărbatul a avut parte de un tratament superficial, astfel că la scurt timp a fost trimis acasă. După trei zile revine în stare gravă şi pentru a-şi justifica incompetenţa medicii i-au spus că e vorba de un „ulcer”. Din certificatul medico-legal (pus la dispoziţia noastră de victimă) reiese clar că bărbatul prezenta încă de la prima internare leziuni care i-au pus viaţa în pericol, dar care au fost ignorate de „specialişti”. „Nu am avut de unde să le dau bani, de asta nu m-au băgat în seamă”, ne-a spus Maricel Munteanu.
Pe data de 9 septembrie a.c., în timp ce se deplasa cu căruţa pe drumul principal ce străbate satul Docani, Maricel Munteanu a fost agresat de trei indivizi (trei după declaraţia sa, doi după varianta poliţiştilor). Iniţial, s-a speculat că ar fi căzut din căruţă, dar leziunile grave suferite erau mult prea „dubioase”. Ciudat este că victima a zăcut în stradă, în plină zi, ceasuri întregi şi nimeni nu a sunat la numărul de urgenţă 112. Abia spre seară, un nepot care se întorcea de la munca câmpului l-a găsit într-o baltă de sânge şi a anunţat autorităţile.
„Eu eram inconştient, dar mi-a povestit ulterior nepotul că m-a găsit seara. Aşadar, din momentul când am fost bătut a trecut o jumătate de zi. Dar să vă povestesc ce s-a întâmplat. Mergeam cu căruţa şi la un moment dat trei indivizi în stare de ebrietate au început să arunce cu pietre în mine şi în cal. Le-am spus să se potolească şi am plecat mai departe. După câţiva metri cineva a venit pe la spate şi m-a lovit în cap cu putere. {tiu că am căzut şi îmi amintesc ca prin vis cum mă loveau cu pumnii şi picioarele în cap, piept şi abdomen. Este posibil să mă fi lovit şi cu o furcă luată de la mine din căruţă. Nu mai ştiu asta. M-am trezit din starea de inconştienţă abia seara, la spital. Era un poliţişt cu mine. El m-a întrebat dacă sunt în stare să-i povestesc ce s-a întâmplat”, ne-a povestit Maricel Munteanu.
Maricel Munteanu a fost adus la Spitalul Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” din Bârlad în seara de 9 septembrie a.c. De la Compartimentul de Primire Urgenţe (C.P.U) a fost internat în secţia Chirurgie – Terapie Intensivă cu diagnosticul: traumatism cranio-cerebral cu hematom frontal, traumatism toracic atât în partea dreaptă cât şi în stânga cu fractură a coastelor 6, 7, 8 şi 9, pneumotorax drept, etc. La examenul CT de a doua zi a ieşit la iveală şi un traumatism abdominal cu hemoperitoneu şi hematom mezocolon transvers, însă pe medici prea puţin i-a interesat acest aspect.
„Am stat internat de pe data de 9 septembrie până pe 20 septembrie, după care m-au trimis acasă. Era într-o vineri. Nu mă simţeam bine deloc, dar am crezut că o să-mi revin. Luni am căzut în holul casei. Eliminam în continuu cheaguri de sânge prin scaun. Noroc că a venit la mine o cumnată. Ea a chemat ambulanţa. La spital mi-au zis că am ulcer şi din cauza asta eliminam sânge. Apoi m-au operat. Toţi mă întreabă de ce nu au intervenit chirurgical de prima dată când m-am internat. Nu ştiu de ce… După operaţia asta am stat aproape trei săptămâni la reanimare. Când m-au dus înapoi la Chirurgie am rugat un coleg să mă ajute să ajung la baie. Acolo am căzut iar. Chiar şi după operaţie am sângerat. Mi-au făcut tot felul de analize şi tot degeaba. A doua oară am stat 24 de zile internat. Cel care m-a operat este doctorul Vasile Vasiliu, şeful secţiei de Chirurgie. În timpul intervenţiei, înainte de a adormi, l-am auzit pe medicul anestezist când îi spunea doctorului Vasiliu «Hai să-l salvăm, hai să-l salvăm». După externare m-am dus la cabinetul de medicină legală pentru a obţine un certificat. De acolo am fost preluat de poliţişti şi le-am spus prin ce am trecut. De un lucru sunt sigur: nu am avut de unde să le dau bani şi de asta nu m-au băgat în seamă. Am văzut cum tratau şi alţi pacienţi. Când veneau să îţi facă injecţii, unele asistente făceau tot posibilul să simţi durerea, ca să le bagi ceva în buzunar. Pe alţi pacienţi îi lega noaptea de pat cu resturi de la pijamale ca să nu se mişte cumva şi să cadă din pat. Păi ele veneau la serviciu ca să doarmă sau ca să supravegheze bolnavii? E mai uşor să-i legi de pat ca să scapi de griji…”, ne-a mai declarat Maricel Munteanu.
